WE CERTIFY THE WORLD!

CarpatCert este un organism independent de certificare a sistemelor de management care indeplineste cerintele impuse de SR EN ISO 17021:2011.

 

 

Parlamentul României - Lege nr. 129/2019 din 11 iulie 2019

 

Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative 

 

În vigoare de la 21 iulie 2019

 

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 589 din 18 iulie 2019. Formă aplicabilă la 05 septembrie 2019.

 

    Parlamentul României adoptă prezenta lege. 

 

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale 

 

SECŢIUNEA 1
Sistemul naţional de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului 

 

   Art. 1. -   (1) Prezenta lege instituie cadrul naţional de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, care include, fără a se limita la acestea, următoarele categorii de autorităţi şi instituţii: 

   a) organele de urmărire penală; 

   b) autorităţi şi instituţii publice cu atribuţii de reglementare, informare şi control în domeniu, precum unitatea de informaţii financiare a României, autorităţi cu atribuţii de control financiar/fiscal sau autorităţi cu atribuţii de control fiscal, autoritatea vamală; 

   c) organe de stat specializate în activitatea de informaţii prevăzute la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României, republicată, cu completările ulterioare; 

   d) autorităţi administrative autonome şi instituţii cu rol de reglementare şi supraveghere sectorială şi control al entităţilor raportoare, precum Banca Naţională a României, Autoritatea de Supraveghere Financiară, Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc. 

   (2) Unitatea de informaţii financiare a României este Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, denumit în continuare Oficiul. 

   (3) Oficiul este autoritatea care coordonează realizarea evaluării riscurilor de spălare a banilor şi finanţare a terorismului la nivel naţional, evaluare care se realizează în cooperare cu autorităţile şi instituţiile prevăzute la alin. (1), cu asigurarea protecţiei datelor cu caracter personal. Oficiul coordonează răspunsul naţional la riscurile evaluate, în cooperare cu autorităţile şi instituţiile prevăzute la alin. (1), şi informează, în acest sens Comisia Europeană, Autoritatea europeană de supraveghere şi statele membre. 

   (4) În scopul prevenirii şi combaterii riscurilor de spălare a banilor şi finanţare a terorismului, autorităţile şi instituţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) -d) realizează evaluări ale riscului de producere a acestor fenomene infracţionale la nivel sectorial şi, după caz, emit reglementări sau instrucţiuni cu privire la factorii de risc şi măsurile de contracarare şi diminuare. 

   (5) Abordarea pe bază de risc se realizează, la nivel naţional, prin cel puţin următoarele componente: 

   a) stabilirea domeniilor şi categoriilor de entităţi raportoare pe baza analizei riscului de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului la care acestea sunt expuse şi stabilirea de obligaţii administrative în scopul atenuării acestor riscuri, precum şi notificarea Comisiei Europene de către Oficiu a situaţiilor de extindere a categoriilor de entităţi raportoare; 

   b) îndeplinirea obligaţiilor impuse la lit. a) prin măsuri adoptate şi aplicate de entităţile raportoare în funcţie de riscul individual evaluat. 

   (6) Evaluările de risc prevăzute la alin. (3) şi (4) sunt întocmite ţinând cont de concluziile evaluării privind riscurile de spălare de bani şi finanţare a terorismului realizate de Comisia Europeană, sunt actualizate cel puţin o dată la 4 ani la nivel sectorial şi naţional, ţinând cont de evoluţia riscurilor şi de eficacitatea măsurilor adoptate în scopul atenuării lor, şi sunt utilizate în vederea alocării şi ierarhizării resurselor pentru combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului în mod eficient. 

   (7) Oficiul asigură publicarea, pe pagina proprie de internet, a unei sinteze a evaluării naţionale de risc şi transmite autorităţilor de supraveghere elementele relevante din evaluarea naţională. 

   (8) Autorităţile de supraveghere pun de îndată la dispoziţia entităţilor raportoare elementele relevante din evaluarea naţională şi sectorială corespunzătoare domeniului, în scopul realizării şi actualizării propriilor evaluări ale riscului după finalizarea evaluărilor de risc prevăzute la alin. (3) şi (4)

   (9) Autorităţile şi instituţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d) întocmesc statistici privind eficacitatea măsurilor de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, în domeniul specific de activitate, care includ: 

   a) date de măsurare a dimensiunii şi a importanţei diferitelor sectoare care intră în domeniul de aplicare al prezentei legi, inclusiv numărul de entităţi şi persoane, precum şi importanţa economică a fiecărui sector; 

   b) date de măsurare a fazelor de raportare, de investigare şi judiciare ale cadrului naţional de combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului, inclusiv numărul de rapoarte privind tranzacţii suspecte înaintate către Oficiu, acţiunile întreprinse ca urmare a rapoartelor respective şi, anual, numărul de cazuri investigate, numărul de persoane urmărite penal, numărul de persoane condamnate pentru infracţiuni de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului, tipul de infracţiuni generatoare de bunuri supuse spălării banilor, în cazul în care aceste informaţii sunt disponibile, precum şi valoarea în euro a bunurilor care au fost sechestrate sau confiscate; 

   c) dacă sunt disponibile, date care indică numărul şi procentajul de rapoarte care au ca urmare o investigaţie suplimentară, împreună cu raportul anual către entităţile raportoare în care sunt detaliate utilitatea şi urmările rapoartelor pe care le-au prezentat; 

   d) date privind numărul de cereri transfrontaliere de informaţii care au fost efectuate, primite, respinse parţial ori complet soluţionate de către Oficiu. 

   (10) Autorităţile şi instituţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi d) transmit Oficiului, în format electronic, statisticile prevăzute la alin. (9), în forma stabilită de acesta. Oficiul asigură publicarea anuală a unei versiuni consolidate a statisticilor, pe pagina proprie de internet. 

   (11) Oficiul transmite Comisiei Europene statisticile prevăzute la alin. (10)

   (12) Oficiul transmite Comisiei Europene, Autorităţii Europene de Supraveghere şi statelor membre evaluarea de risc prevăzută la alin. (3)

 

SECŢIUNEA a 2-a
Definiţii 

 

   Art. 2. -   În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: 

   a) prin spălarea banilor se înţelege infracţiunea prevăzută la art. 49

   b) prin finanţarea terorismului se înţelege infracţiunea prevăzută la art. 36 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, cu modificările şi completările ulterioare; 

   c) bunuri înseamnă activele de orice fel, corporale sau necorporale, mobile ori imobile, tangibile sau intangibile, precum şi documentele juridice sau instrumentele sub orice formă, inclusiv electronică sau digitală, care atestă un titlu ori un drept sau interese cu privire la acestea; 

   d) relaţie de corespondent reprezintă: 

   1. furnizarea de servicii bancare de către o instituţie de credit în calitate de corespondent pentru o altă instituţie de credit în calitate de respondent, inclusiv servicii de cont curent sau de depozit şi servicii conexe, precum gestionarea numerarului, transferuri transfrontaliere de fonduri, compensarea cecurilor, servicii de conturi de corespondent accesibile direct clienţilor şi servicii de schimb valutar; 

   2. relaţia dintre o instituţie de credit şi o instituţie financiară ori dintre două instituţii financiare, în vederea prestării de servicii similare celor de la pct. 1 de către instituţia corespondentă pentru instituţia respondentă, inclusiv relaţiile stabilite pentru tranzacţii cu titluri de valoare sau transferuri de fonduri; 

   e) transferuri externe în şi din conturi bancare înseamnă transferurile transfrontaliere, precum şi operaţiunile de plăţi şi încasări efectuate pe teritoriul României de către un client nerezident; 

   f) instituţie de credit înseamnă o instituţie astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerinţele prudenţiale pentru instituţiile de credit şi societăţile de investiţii şi de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, inclusiv sucursalele situate într-un stat membru ale unei astfel de instituţii, indiferent dacă sediul central este situat într-un stat membru sau într-un stat terţ; 

   g) instituţie financiară înseamnă: 

   1. întreprinderea, alta decât o instituţie de credit, care efectuează una sau mai multe dintre activităţile enumerate la art. 18 alin. (1) lit. b) -1), n) şi n1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv furnizorii de servicii poştale care prestează servicii de plată şi entităţile specializate care desfăşoară activităţi de schimb valutar; 

   2. asigurătorii, asigurătorii compozit, asigurătorii captivi, asigurătorii micşti, reasigurătorii, astfel cum sunt definiţi la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea şi supravegherea activităţii de asigurare şi reasigurare, cu modificările şi completările ulterioare, şi intermediarii de asigurări şi/sau reasigurări, astfel cum sunt definiţi la art. 3 alin. (1) pct. 11 şi 13 din Legea nr. 236/2018 privind distribuţia de asigurări, cu completările ulterioare, cu excepţia intermediarilor secundari, astfel cum sunt definiţi la art. 3 pct. 16 din Legea nr. 236/2018, cu completările ulterioare; 

   3. depozitarii centrali, administratorii de fonduri alternative de investiţii, contrapărţile centrale, societăţile de servicii de investiţii financiare şi alte entităţi autorizate în baza legislaţiei naţionale în vederea prestării serviciilor şi activităţilor de investiţii, societăţile de administrare a investiţiilor, societăţile de investiţii, entităţile care administrează un loc de tranzacţionare, Fondul de compensare a investitorilor, aşa cum sunt definiţi potrivit prevederilor legale; 

   4. administratorii de fonduri de pensii private, în nume propriu şi pentru fondurile de pensii private pe care le administrează; 

   5. sucursale situate într-un stat membru ale instituţiilor financiare prevăzute la pct. 1-4, indiferent dacă sediile lor reale sunt situate într-un stat membru sau într-un stat terţ; 

   6. o întreprindere de investiţii astfel cum este definită în legislaţia naţională privind pieţele de instrumente financiare; 

   7. un organism de plasament colectiv care îşi comercializează unităţile sau acţiunile; 

   h) prin sucursală a unei instituţii de credit sau financiare se înţelege un punct de lucru care reprezintă o parte dependentă din punct de vedere juridic de o instituţie de credit sau de o instituţie financiară şi care desfăşoară direct toate sau unele dintre activităţile specifice acestora; 

   i) prin relaţie de afaceri se înţelege relaţia profesională legată de activităţile prestate de entităţile raportoare prevăzute la art. 5 şi despre care, la momentul stabilirii contactului, se consideră a fi de o anumită durată; 

   j) prin tranzacţie ocazională se înţelege tranzacţia desfăşurată în afara unei relaţii de afaceri, aşa cum aceasta este definită la lit. i); 

   k) bancă fictivă înseamnă o instituţie de credit, instituţie financiară sau o altă instituţie care desfăşoară activităţi echivalente celor desfăşurate de o instituţie de credit sau financiară, care este înregistrată într-o jurisdicţie în care aceasta nu are o prezenţă fizică prin care să se exercite efectiv conducerea şi gestiunea instituţiei şi care nu este afiliată unui grup financiar reglementat şi supus efectiv unei supravegheri consolidate; 

   l) prin furnizori de servicii pentru societăţi şi alte entităţi sau construcţii juridice se înţelege orice persoană fizică sau juridică ce prestează cu titlu profesional oricare dintre următoarele servicii pentru terţi: 

   1. constituie societăţi sau alte persoane juridice; 

   2. exercită funcţia de director ori administrator al unei societăţi sau are calitatea de asociat al unei societăţi de persoane sau al unei asocieri în participaţie ori o calitate similară în cadrul altor persoane juridice sau intermediază ca o altă persoană să exercite aceste funcţii ori calităţi; 

   3. furnizează un sediu social, un domiciliu ales sau orice alt serviciu legat de o societate sau orice altă persoană juridică ori construcţie juridică similară; 

   4. exercită calitatea de fiduciar într-o fiducie sau într-o construcţie similară acesteia sau intermediază ca o altă persoană să exercite această calitate; 

   5. acţionează sau intermediază ca o altă persoană să acţioneze ca acţionar pentru o persoană juridică, alta decât o societate ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată care este supusă unor cerinţe de publicitate în conformitate cu legislaţia Uniunii Europene sau cu standarde fixate la nivel internaţional; 

   m) grup înseamnă un grup de întreprinderi format dintr-o societate-mamă, filialele acesteia şi entităţi în cadrul cărora societatea-mamă sau filialele acesteia deţin o participaţie, precum şi întreprinderile care au obligaţia depunerii situaţiilor financiare consolidate, conform Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; 

   n) organism de autoreglementare înseamnă uniunile, corpurile profesionale sau alte forme asociative ale profesiilor reglementate, care au competenţe de reglementare a activităţii membrilor lor, prin emiterea de regulamente şi instrucţiuni privind activitatea şi conduita etică a membrilor, de control şi supraveghere a exercitării atribuţiilor legale ale acestora; 

   o) conducere de rang superior înseamnă orice persoană care deţine cunoştinţe suficiente privind expunerea entităţii la riscul de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului şi care ocupă o funcţie suficient de înaltă pentru a lua decizii cu efect asupra acestei expuneri, fără a fi necesar să fie întotdeauna un membru al organului colectiv de conducere şi administrare; 

   p) servicii de jocuri de noroc înseamnă orice serviciu care presupune o miză cu valoare monetară în jocuri de noroc, inclusiv în cele cu un element de abilitate, cum ar fi loteriile, jocurile de cazinou, jocurile de poker şi pariurile, furnizate într-un sediu fizic sau prin orice fel de mijloace la distanţă, pe cale electronică sau cu ajutorul oricărui alt tip de tehnologii care facilitează comunicarea şi la solicitarea individuală a destinatarului serviciilor; 

   r) client/clientelă înseamnă orice persoană fizică, juridică sau entitate fără personalitate juridică cu care entităţile raportoare desfăşoară relaţii de afaceri ori cu care desfăşoară alte operaţiuni cu caracter permanent sau ocazional. Se consideră client al unei entităţi raportoare orice persoană cu care, în desfăşurarea activităţilor sale, entitatea raportoare a negociat o tranzacţie, chiar dacă respectiva tranzacţie nu s-a finalizat, precum şi orice persoană care beneficiază sau a beneficiat, în trecut, de serviciile unei entităţi raportoare; 

   s) termenii: prestator de servicii de plată, instituţie de plată, agent, remitere de bani au semnificaţiile prevăzute la art. 2 şi art. 5 pct. 1, 16 şi 27 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 113/2009 privind serviciile de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările şi completările ulterioare; 

   t) termenii: emitent de monedă electronică, instituţie emitentă de monedă electronică, monedă electronică, distribuitor au semnificaţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) lit. d) -f) din Legea nr. 127/2011 privind activitatea de emitere de monedă electronică, cu modificările ulterioare; 

   u) sediu real - sediul definit la art. 14 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare; 

   v) stat membru reprezintă un stat membru al Spaţiului Economic European. 

   Art. 3. -   (1) În sensul prezentei legi, persoane expuse public sunt persoanele fizice care exercită sau au exercitat funcţii publice importante. 

   (2) În sensul prezentei legi, prin funcţii publice importante se înţeleg: 

   a) şefi de stat, şefi de guvern, miniştri şi miniştri adjuncţi sau secretari de stat; 

   b) membri ai Parlamentului sau ai unor organe legislative centrale similare; 

   c) membri ai organelor de conducere ale partidelor politice; 

   d) membri ai curţilor supreme, ai curţilor constituţionale sau ai altor instanţe judecătoreşti de nivel înalt ale căror hotărâri nu pot fi atacate decât prin căi extraordinare de atac; 

   e) membri ai organelor de conducere din cadrul curţilor de conturi sau membrii organelor de conducere din cadrul consiliilor băncilor centrale; 

   f) ambasadori, însărcinaţi cu afaceri şi ofiţeri superiori în forţele armate; 

   g) membrii consiliilor de administraţie şi ai consiliilor de supraveghere şi persoanele care deţin funcţii de conducere ale regiilor autonome, ale societăţilor cu capital majoritar de stat şi ale companiilor naţionale; 

   h) directori, directori adjuncţi şi membri ai consiliului de administraţie sau membrii organelor de conducere din cadrul unei organizaţii internaţionale. 

   (3) Niciuna dintre categoriile prevăzute la alin. (2) nu include persoane care ocupă funcţii intermediare sau inferioare. 

   (4) Membri ai familiei persoanei expuse public sunt, în sensul prezentei legi: 

   a) soţul persoanei expuse public sau concubinul acesteia/persoana cu care aceasta se află în relaţii asemănătoare acelora dintre soţi; 

   b) copiii şi soţii ori concubinii acestora, persoanele cu care copiii se află în relaţii asemănătoare acelora dintre soţi; 

   c) părinţii. 

   (5) Persoanele cunoscute ca asociaţi apropiaţi ai persoanelor expuse public sunt: 

   a) persoanele fizice cunoscute ca fiind beneficiarii reali ai unei persoane juridice, ai unei entităţi fără personalitate juridică ori ai unei construcţii juridice similare acestora împreună cu oricare dintre persoanele prevăzute la alin. (2) sau ca având orice altă relaţie de afaceri strânsă cu o astfel de persoană; 

   b) persoanele fizice care sunt singurii beneficiari reali ai unei persoane juridice, ai unei entităţi fără personalitate juridică ori ai unei construcţii juridice similare acestora, cunoscute ca fiind înfiinţate în beneficiul de facto al uneia dintre persoanele prevăzute la alin. (2)

   (6) Fără a aduce atingere aplicării, pe baza unei evaluări a riscului, a măsurilor suplimentare de cunoaştere a clientelei, după împlinirea unui termen de un an de la data la care persoana a încetat să mai ocupe o funcţie publică importantă în sensul alin. (2), entităţile raportoare nu mai consideră persoana respectivă ca fiind expusă public. 

   Art. 4. -   (1) În sensul prezentei legi, prin beneficiar real se înţelege orice persoană fizică ce deţine sau controlează în cele din urmă clientul şi/sau persoana fizică în numele căruia/căreia se realizează o tranzacţie, o operaţiune sau o activitate. 

   (2) Noţiunea de beneficiar real include cel puţin: 

   a) în cazul societăţilor prevăzute în Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare: 

   1. persoana sau persoanele fizice care deţin ori controlează în cele din urmă o persoană juridică prin exercitarea dreptului de proprietate, în mod direct sau indirect, asupra unui număr de acţiuni sau de drepturi de vot suficient de mare pentru a-i asigura controlul ori prin participaţia în capitalurile proprii ale persoanei juridice sau prin exercitarea controlului prin alte mijloace, persoana juridică deţinută sau controlată nefiind o persoană juridică înregistrată la registrul comerţului ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată şi care este supusă unor cerinţe de publicitate în acord cu cele reglementate de legislaţia Uniunii Europene ori cu standarde fixate la nivel internaţional. Acest criteriu este considerat a fi îndeplinit în cazul deţinerii a cel puţin 25% din acţiuni plus o acţiune sau participaţia în capitalurile proprii ale persoanei juridice într-un procent de peste 25%; 

   2. persoana sau persoanele fizice ce asigură conducerea persoanei juridice, în cazul în care, după epuizarea tuturor mijloacelor posibile şi cu condiţia să nu existe motive de suspiciune, nu se identifică nicio persoană fizică în conformitate cu pct. 1 ori în cazul în care există orice îndoială că persoana identificată este beneficiarul real, caz în care entitatea raportoare este obligată să păstreze şi evidenţa măsurilor aplicate în scopul identificării beneficiarului real în conformitate cu pct. 1 şi prezentul punct; 

   b) în cazul fiduciilor: 

   1. constituitorul/constituitorii; 

   2. fiduciarul/fiduciarii; 

   3. protectorul/protectorii, dacă există; 

   4. beneficiarii sau, în cazul în care persoanele care beneficiază de construcţia juridică sau entitatea juridică nu au fost încă identificate, categoria de persoane în al căror interes principal se constituie sau funcţionează construcţia juridică sau entitatea juridică; 

   5. oricare altă persoană fizică ce exercită controlul în ultimă instanţă asupra fiduciei prin exercitarea directă sau indirectă a dreptului de proprietate sau prin alte mijloace; 

   c) în cazul entităţilor juridice precum fundaţiile şi al construcţiilor juridice similare fiduciilor, persoana fizică (persoanele fizice) care ocupă poziţii echivalente sau similare celor menţionate la lit. b); 

   d) în cazul persoanelor juridice, altele decât cele prevăzute la lit. a)-c), şi al entităţilor care administrează şi distribuie fonduri: 

   1. persoana fizică beneficiară a cel puţin 25% din bunurile, respectiv părţile sociale sau acţiunile unei persoane juridice sau ale unei entităţi fără personalitate juridică, în cazul în care viitorii beneficiari au fost deja identificaţi; 

   2. grupul de persoane în al căror interes principal se constituie ori funcţionează o persoană juridică sau entitate fără personalitate juridică, în cazul în care persoanele fizice care beneficiază de persoana juridică sau de entitatea juridică nu au fost încă identificate; 

   3. persoana sau persoanele fizice care exercită controlul asupra a cel puţin 25% din bunurile unei persoane juridice sau entităţi fără personalitate juridică, inclusiv prin exercitarea puterii de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor organelor de administraţie, conducere sau supraveghere a respectivei entităţi. 

 

CAPITOLUL II
Entităţi raportoare 

 

   Art. 5. -   (1) Intră sub incidenţa prezentei legi următoarele entităţi raportoare: 

   a) instituţiile de credit persoane juridice române şi sucursalele instituţiilor de credit persoane juridice străine; 

   b) instituţiile financiare persoane juridice române şi sucursalele instituţiilor financiare persoane juridice străine; 

   c) administratorii de fonduri de pensii private, în nume propriu şi pentru fondurile de pensii private pe care le administrează, cu excepţia caselor de pensii ocupaţionale profesionale; 

   d) furnizorii de servicii de jocuri de noroc; 

   e) auditorii, experţii contabili şi contabilii autorizaţi, cenzorii, persoanele care acordă consultanţă fiscală, financiară, de afaceri sau contabilă; 

   f) notarii publici, avocaţii, executorii judecătoreşti şi alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acordă asistenţă pentru întocmirea sau perfectarea de operaţiuni pentru clienţii lor privind cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acţiuni sau părţi sociale ori elemente ale fondului de comerţ, administrarea instrumentelor financiare, valorilor mobiliare sau a altor bunuri ale clienţilor, operaţiuni sau tranzacţii care implică o sumă de bani sau un transfer de proprietate, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcţionării sau administrării unei societăţi; constituirea, administrarea ori conducerea unor astfel de societăţi, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri similare, precum şi în cazul în care participă în numele sau pentru clienţii lor în orice operaţiune cu caracter financiar ori vizând bunuri imobile; 

   g) furnizorii de servicii pentru societăţi sau fiducii, alţii decât cei prevăzuţi la lit. e) şi f); 

   h) agenţii imobiliari; 

   i) alte entităţi şi persoane fizice care comercializează, în calitate de profesionişti, bunuri sau prestează servicii, în măsura în care efectuează tranzacţii în numerar a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se execută printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni care au o legătură între ele. 

   (2) Fără a aduce atingere dispoziţiilor alin. (1), agenţii şi distribuitorii instituţiilor emitente de monedă electronică şi instituţiilor de plată, inclusiv cei ai instituţiilor din alte state membre care prestează servicii pe teritoriul României ori punctul central de contact, după caz, respectă obligaţiile legale în materie de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării terorismului. 

   (3) În aplicarea alin. (2), instituţiile emitente de monedă electronică şi instituţiile de plată le impun contractual agenţilor şi distribuitorilor prin care prestează servicii pe teritoriul României conformarea la prevederile din prezenta lege şi din reglementările emise în aplicarea acesteia şi stabilesc mecanismele de conformare. 

 

CAPITOLUL III
Obligaţii de raportare 

 

SECŢIUNEA 1
Raportul pentru tranzacţii suspecte 

 

   Art. 6. -   (1) Entităţile raportoare prevăzute la art. 5 sunt obligate să transmită un raport pentru tranzacţii suspecte exclusiv Oficiului dacă acestea cunosc, suspectează sau au motive rezonabile să suspecteze că: 

   a) bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni sau au legătură cu finanţarea terorismului; sau 

   b) persoana sau împuternicitul/reprezentantul/mandatarul acesteia nu este cine pretinde a fi; sau 

   c) informaţiile pe care entitatea raportoare le deţine pot folosi pentru impunerea prevederilor prezentei legi; sau 

   d) în orice alte situaţii sau cu privire la elemente care sunt de natură să ridice suspiciuni referitoare la caracterul, scopul economic sau motivaţia tranzacţiei, cum ar fi existenţa unor anomalii faţă de profilul clientului, precum şi atunci când există indicii că datele deţinute despre client ori beneficiarul real nu sunt reale sau de actualitate, iar clientul refuză să le actualizeze ori oferă explicaţii care nu sunt plauzibile. 

   (2) Suplimentar situaţiilor prevăzute la alin. (1), entităţile raportoare transmit un raport pentru tranzacţii suspecte Oficiului atunci când circumstanţele faptice obiective aferente unei relaţii de afaceri sau tranzacţii ocazionale corespund în tot sau în parte indicatorilor sau tipologiilor de tranzacţii suspecte prezentate public de Oficiu. 

   (3) Entităţile raportoare consideră ca suspectă orice relaţie de afaceri sau tranzacţie ocazională cu o persoană ale cărei date de identificare i-au fost comunicate punctual de către Oficiu. În acest caz un raport pentru tranzacţii suspecte va fi transmis de către entitatea raportoare Oficiului, dispoziţiile art. 9 alin. (1) nefiind aplicabile. 

   (4) Agenţia Naţională de Administrare Fiscală transmite de îndată un raport pentru tranzacţii suspecte Oficiului atunci când, în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1.889/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 octombrie 2005 privind controlul numerarului la intrarea sau ieşirea din Comunitate, deţinute de acestea la intrarea sau ieşirea din Uniune, cunoaşte, suspectează sau are motive rezonabile să suspecteze că bunurile/fondurile provin din săvârşirea de infracţiuni sau au legătură cu finanţarea terorismului sau persoana a încălcat obligaţiile stabilite prin acest regulament. 

 

SECŢIUNEA a 2-a
Raportarea tranzacţiilor care nu prezintă indicatori de suspiciune 

 

   Art. 7. -   (1) Entităţile raportoare au obligaţia de a raporta către Oficiu tranzacţiile cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro. 

   (2) În situaţia în care tranzacţiile prevăzute la alin. (1) sunt derulate prin intermediul unei instituţii de credit sau financiare, obligaţia de raportare revine acesteia, cu excepţia operaţiunilor din activitatea de remitere de bani care vor fi raportate conform alin. (5)

   (3) Instituţiile de credit şi instituţiile financiare definite conform prezentei legi vor transmite rapoarte on-line privind transferurile externe în şi din conturi, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 15.000 euro. 

   (4) În sensul alin. (1), termenul tranzacţie include şi operaţiunile a căror valoare este fragmentată în tranşe mai mici decât echivalentul în lei a 15.000 euro, care au elemente comune cum ar fi: părţile tranzacţiilor, inclusiv beneficiarii reali, natura sau categoria în care se încadrează tranzacţiile şi sumele implicate. Entităţile raportoare stabilesc în politici şi normele interne prevăzute la art. 24 alin. (1), proporţional cu riscul spălării banilor şi finanţării terorismului la care sunt expuse, termenul în care elementele comune prezintă relevanţă, precum şi orice alte scenarii ce ar putea da naştere unor tranzacţii legate între ele. 

   (5) Pentru activitatea de remitere de bani, entităţile raportoare transmit Oficiului rapoarte privind transferurile de fonduri a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 2.000 euro. 

   (6) Agenţia Naţională de Administrare Fiscală transmite Oficiului rapoarte privind informaţiile cuprinse în declaraţiile persoanelor fizice privind numerarul în valută şi/sau în monedă naţională, care este egal sau depăşeşte limita stabilită prin Regulamentul (CE) nr. 1.889/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 octombrie 2005, deţinute de acestea la intrarea sau ieşirea din Uniune. 

   (7) Raportul pentru tranzacţiile prevăzute la alin. (1), (3) şi (5) se transmite Oficiului în cel mult 3 zile lucrătoare de la momentul efectuării tranzacţiei, iar raportul prevăzut la alin. (6) se transmite Oficiului în cel mult 3 zile lucrătoare de la momentul depunerii declaraţiei conform Regulamentului (CE) nr. 1.889/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 octombrie 2005, deţinute de acestea la intrarea sau ieşirea din Uniune, conform unei metodologii aprobate prin ordin al preşedintelui Oficiului. 

 

SECŢIUNEA a 3-a
Reguli privind raportarea 

 

   Art. 8. -   (1) Entităţile raportoare prevăzute la art. 5 transmit, de îndată, Oficiului raportul pentru tranzacţii suspecte prevăzut la art. 6 înainte de efectuarea oricărei tranzacţii aferente clientului care are legătură cu suspiciunea raportată. 

   (2) Oficiul confirmă, de îndată, în scris, prin alocarea numărului de înregistrare, inclusiv prin mijloace electronice, primirea raportului de tranzacţii suspecte. 

   (3) Tranzacţia nu se efectuează până la expirarea unui termen de 24 de ore de la momentul înregistrării prevăzute la alin. (2). Dacă Oficiul nu dispune suspendarea efectuării tranzacţiei în termenul menţionat anterior, entitatea raportoare poate efectua tranzacţia. 

   (4) În scopul de a analiza tranzacţia şi de a verifica suspiciunea, Oficiul poate suspenda efectuarea unei tranzacţii până la 48 de ore, ca urmare a informaţiilor primite în baza prevederilor prezentei legi, a unor solicitări în acest sens venite din partea organelor judiciare române sau ale instituţiilor străine care au atribuţii asemănătoare şi care au obligaţia păstrării secretului în condiţii similare sau în baza altor informaţii deţinute. Decizia Oficiului de suspendare a efectuării unei tranzacţii este comunicată entităţii raportoare de îndată, atât în format letric, cât şi în format electronic, şi va fi implementată imediat. 

   (5) Dacă nu se confirmă suspiciunea raportată, Oficiul decide încetarea suspendării unei tranzacţii înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (4), decizie care este comunicată entităţii raportoare de îndată şi care va fi implementată imediat. 

   (6) Înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (4), Oficiul, dacă consideră necesar, poate solicita o singură dată, motivat, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prelungirea suspendării efectuării tranzacţiei cu cel mult 72 de ore, care se calculează începând de la ora la care expiră decizia de suspendare. 

   (7) Oficiul poate solicita motivat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie încetarea prelungirii suspendării oricând în termenul prevăzut la alin. (6). 

   (8) Decizia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se comunică de îndată Oficiului, care la rândul său o comunică de îndată entităţii raportoare. 

   (9) Dacă până la expirarea termenului stabilit prin decizia de suspendare Oficiul nu a comunicat decizia de prelungire a suspendării, entitatea raportoare poate efectua tranzacţia. 

   (10) Dacă termenele stabilite pe ore, potrivit alin. (3), (4) şi (6), se împlinesc într-o zi declarată nelucrătoare pentru instituţiile publice implicate în procedura de suspendare, acestea se prorogă până la aceeaşi oră din următoarea zi lucrătoare. 

   (11) Forma şi conţinutul rapoartelor prevăzute la art. 6 şi 7 pentru entităţile raportoare financiare şi nonfinanciare, precum şi metodologia de transmitere a acestora sunt stabilite prin ordin al preşedintelui Oficiului, cu consultarea autorităţilor de supraveghere şi a organismelor de auto reglementare. 

   (12) Entităţile raportoare au obligaţia de a transmite Oficiului rapoartele stabilite la art. 6, 7 şi art. 9 alin. (1), numai în format electronic, prin canalele puse la dispoziţie de către acesta, în forma şi conţinutul stabilite în temeiul alin. (11). 

   (13) Oficiul va returna entităţii raportoare sau autorităţii vamale rapoartele care nu respectă forma şi conţinutul stabilite de către acesta şi va considera obligaţia de raportare ca fiind neîndeplinită până la remedierea deficienţelor. 

   (14) Deficienţele indicate de Oficiu vor fi remediate şi un nou raport va fi transmis de către entitatea raportoare sau autoritatea vamală în cel mult două zile lucrătoare de la data primirii raportului returnat. În cazul raportului pentru tranzacţii suspecte, termenul prevăzut la alin. (3) va curge de la momentul confirmării de către Oficiu a primirii raportului completat corespunzător. 

   (15) Rapoartele prevăzute la art. 6, 7 şi art. 9 alin. (1), precum şi orice alte documente primite de Oficiu prin care sunt semnalate suspiciuni de spălare a banilor sau de finanţare a terorismului nu constituie petiţie în sensul Ordonanţei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 233/2002, cu modificările ulterioare. 

   Art. 9. -   (1) Prin excepţie de la prevederile art. 8, entităţile raportoare pot să efectueze o tranzacţie care are legătură cu tranzacţia suspectă, fără raportarea prealabilă, dacă abţinerea de la realizarea tranzacţiei este imposibilă sau dacă neefectuarea ei ar zădărnici eforturile de urmărire a beneficiarilor tranzacţiei suspecte, cu menţinerea obligaţiei de a transmite un raport de tranzacţii suspecte exclusiv către Oficiu de îndată, dar nu mai târziu de 24 de ore de la efectuarea tranzacţiei, precizând şi motivul pentru care nu au fost respectate dispoziţiile art. 8

   (2) Entităţile raportoare vor transmite de îndată un raport de tranzacţii suspecte exclusiv către Oficiu, atunci când constată că o tranzacţie sau mai multe tranzacţii care au fost efectuate şi care au legătură cu activitatea clientului prezintă suspiciuni de spălare a banilor sau finanţare a terorismului. 

   (3) Persoanele prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. e) şi f) au obligaţia de a transmite un raport de tranzacţii suspecte numai în măsura în care nu sunt avute în vedere informaţiile pe care acestea le primesc de la unul dintre clienţii lor sau le obţin în legătură cu aceştia în cursul evaluării situaţiei juridice a clientului în cadrul unor proceduri judiciare sau al îndeplinirii obligaţiei de apărare sau de reprezentare a clientului în proceduri judiciare sau în legătură cu aceste proceduri, inclusiv de consiliere juridică privind iniţierea sau evitarea procedurilor, indiferent dacă aceste informaţii sunt primite sau obţinute înaintea procedurilor, în timpul acestora sau după acestea. 

   (4) Prevederile alin. (3) nu se aplică în cazurile în care persoanele prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. e) şi f) cunosc faptul că activitatea de consiliere juridică este furnizată în scopul spălării banilor sau al finanţării terorismului sau atunci când ştiu că un client doreşte consiliere juridică în scopul spălării banilor sau al finanţării terorismului. 

   (5) În cazul entităţilor raportoare prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. e) şi f), raportările se fac către Oficiu şi se notifică structurile de conducere ale profesiilor liberale asupra transmiterii rapoartelor de tranzacţii suspecte. 

   (6) Sunt exceptate de la obligaţiile de raportare prevăzute la art. 7 alin. (1) următoarele operaţiuni derulate în nume şi pe cont propriu: între instituţii de credit, între instituţii de credit şi Banca Naţională a României, între instituţii de credit şi Trezoreria Statului, între Banca Naţională a României şi Trezoreria Statului, precum şi operaţiunile de vânzări efecte numismatice şi preschimbare bancnote deteriorate sau ieşite din circulaţie, efectuate de Banca Naţională a României. 

 

CAPITOLUL IV
Măsuri de cunoaştere a clientelei 

 

   Art. 10. -   (1) Instituţiile de credit şi instituţiile financiare nu vor furniza conturi sau carnete de economii anonime, pentru care identitatea titularului sau a beneficiarului real nu este cunoscută şi evidenţiată în mod corespunzător. 

   (2) În aplicarea prevederilor alin. (1), instituţiile de credit şi instituţiile financiare aplică cât mai curând posibil măsurile de cunoaştere a clientelei tuturor titularilor şi beneficiarilor conturilor şi carnetelor de economii anonime existente. 

   (3) Utilizarea în orice fel a conturilor şi a carnetelor de economii anonime existente nu este permisă decât după aplicarea măsurilor de cunoaştere a clientelei prevăzute la art. 13, 16 sau, după caz, art. 17

   (4) Instituţiilor de credit şi financiare le este interzis să stabilească sau să continue relaţii de corespondent cu o bancă fictivă. 

   (5) Instituţiile de credit şi instituţiile financiare iau măsuri corespunzătoare pentru a se asigura că nu intră în relaţii de corespondent sau nu continuă astfel de relaţii cu o instituţie de credit sau o instituţie financiară despre care se ştie că permite unei bănci fictive să îi utilizeze conturile. 

   (6) Instituţiile de credit şi instituţiile financiare trebuie să aplice proceduri de cunoaştere a clientelei şi de păstrare a evidenţelor referitoare la aceasta cel puţin echivalente cu cele prevăzute în prezenta lege în toate sucursalele şi filialele acestora situate în state terţe. 

   (7) În cazul în care entităţile raportoare au sucursale sau filiale deţinute în proporţie majoritară situate în ţări terţe în care cerinţele minime privind combaterea spălării banilor şi a finanţării terorismului sunt mai puţin stricte decât cele prevăzute în prezenta lege, sucursalele şi filialele deţinute în proporţie majoritară situate în ţara terţă respectivă pun în aplicare prevederile prezentei legi, inclusiv pe cele privind protecţia datelor, în măsura în care dreptul ţării terţe permite acest lucru. 

   Art. 11. -   (1) Entităţile raportoare sunt obligate să aplice măsuri standard de cunoaştere a clientelei care să permită: 

   a) identificarea clientului şi verificarea identităţii acestuia pe baza documentelor, datelor sau informaţiilor obţinute din surse credibile şi independente, inclusiv prin mijloacele de identificare electronică prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică şi serviciile de încredere pentru tranzacţiile electronice pe piaţa internă şi de abrogare a Directivei 1999/93/CE; 

   b) identificarea beneficiarului real şi adoptarea de măsuri rezonabile pentru a verifica identitatea acestuia, astfel încât entitatea raportoare să se asigure că a identificat beneficiarul real, inclusiv în ceea ce priveşte persoanele juridice, fiduciile, societăţile, asociaţiile, fundaţiile şi entităţile fără personalitate juridică similare, precum şi pentru a înţelege structura de proprietate şi de control a clientului; 

   c) evaluarea privind scopul şi natura relaţiei de afaceri şi, dacă este necesar, obţinerea de informaţii suplimentare despre acestea; 

   d) realizarea monitorizării continue a relaţiei de afaceri, inclusiv prin examinarea tranzacţiilor încheiate pe toată durata relaţiei respective, pentru ca entitatea raportoare să se asigure că tranzacţiile realizate sunt conforme cu informaţiile deţinute referitoare la client, la profilul activităţii şi la profilul riscului, inclusiv, după caz, la sursa fondurilor, precum şi că documentele, datele sau informaţiile deţinute sunt actualizate şi relevante. 

   (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), entităţile raportoare pot aplica măsuri simplificate, într-un mod adecvat riscului de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului asociat. 

   (3) Entităţile raportoare dispun de sisteme adecvate de gestionare a riscurilor, inclusiv de proceduri bazate pe evaluarea riscurilor, pentru a stabili dacă un client sau beneficiarul real al unui client este o persoană expusă public. 

   (4) În aplicarea măsurilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), entităţile raportoare verifică, de asemenea, dacă o persoană care pretinde că acţionează în numele clientului este autorizată în acest sens, caz în care identifică şi verifică identitatea persoanei respective. 

   (5) Atunci când prezenta lege şi reglementările sau instrucţiunile sectoriale emise de autorităţile competente în aplicarea prevederilor art. 1 alin. (4) cuprind menţiuni referitoare la aplicarea unei anumite categorii de măsuri de cunoaştere a clientelei, entitatea raportoare este obligată să aplice cel puţin respectiva categorie, însă aceasta poate decide, în baza evaluării proprii a riscului, să aplice o categorie de măsuri mai stricte decât cele obligatorii. 

   (6) La evaluarea riscului de spălare a banilor şi finanţare a terorismului, entităţile raportoare sunt obligate să ia în considerare cel puţin următoarele: 

   a) scopul iniţierii unei relaţii sau efectuării unei tranzacţii ocazionale; 

   b) nivelul activelor care urmează a fi tranzacţionate de un client sau dimensiunea tranziţiilor deja efectuate; 

   c) regularitatea sau durata relaţiei de afaceri; 

   d) reglementările şi instrucţiunile sectoriale emise de autorităţile competente în aplicarea prevederilor art. 1 alin. (4)

   (7) Entităţile raportoare au responsabilitatea de a demonstra autorităţilor cu atribuţii de supraveghere şi control sau organismelor de autoreglementare că măsurile de cunoaştere a clientelei aplicate sunt corespunzătoare din punctul de vedere al riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului care au fost identificate. 

   (8) Entităţile raportoare au obligaţia verificării identităţii clientului şi a beneficiarului real înainte de stabilirea unei relaţii de afaceri sau de desfăşurarea tranzacţiei ocazionale. 

   (9) Atunci când entitatea raportoare nu este în măsură să aplice măsurile de cunoaştere a clientelei, aceasta nu trebuie să deschidă contul, să iniţieze ori să continue relaţia de afaceri sau să efectueze tranzacţia ocazională şi trebuie să întocmească un raport de tranzacţie suspectă în legătură cu clientul respectiv, ori de câte ori există motive de suspiciune, care va fi transmis Oficiului. 

   Art. 12. -   Modul de aplicare a măsurilor de cunoaştere a clientelei se completează în mod corespunzător cu prevederile reglementărilor şi instrucţiunilor sectoriale emise de autorităţile competente în aplicarea prevederilor art. 1 alin. (4)

 

SECŢIUNEA 1
Măsuri standard de cunoaştere a clientelei 

 

   Art. 13. -   (1) Entităţile raportoare au obligaţia de a aplica măsurile standard de cunoaştere a clientelei în următoarele situaţii: 

   a) la stabilirea unei relaţii de afaceri; 

   b) la efectuarea tranzacţiilor ocazionale: 

   1. în valoare de cel puţin echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni care au o legătură între ele; 

   2. care constituie un transfer de fonduri, astfel cum este definit de art. 3 pct. 9 din Regulamentul (UE) 2015/847 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 mai 2015 privind informaţiile care însoţesc transferurile de fonduri şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.781/2006, în valoare de peste 1.000 euro; 

   c) în cazul persoanelor care comercializează bunuri, în calitate de profesionişti, atunci când efectuează tranzacţii ocazionale în numerar în valoare de cel puţin 10.000 euro, indiferent dacă tranzacţia se efectuează printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni care au o legătură între ele. 

   (2) Entităţile raportoare prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. d) au obligaţia de a aplica măsurile standard de cunoaştere a clientelei în momentul colectării câştigurilor, la cumpărarea sau schimbarea de jetoane atunci când se efectuează tranzacţii a căror valoare minimă reprezintă echivalentul în lei a minimum 2.000 euro, printr-o singură operaţiune. 

   (3) Când suma nu este cunoscută în momentul acceptării tranzacţiei, entitatea raportoare aplică măsurile standard de cunoaştere a clientelei atunci când este informată despre valoarea tranzacţiei şi când a stabilit că a fost atinsă limita minimă aplicabilă. 

   (4) În cazul asigurărilor de viaţă sau al altor tipuri de asigurări care includ o componentă investiţională, instituţiile de credit şi instituţiile financiare aplică, în plus faţă de măsurile standard de cunoaştere a clientelei impuse în ceea ce priveşte clientul şi beneficiarul real, următoarele măsuri de cunoaştere, de îndată ce beneficiarii acestor tipuri de asigurări sunt identificaţi sau desemnaţi: 

   a) în cazul beneficiarilor identificaţi după nume, instituţia de credit sau instituţia financiară va aplica măsurile de cunoaştere a clientelei în raport cu aceştia; 

   b) în cazul beneficiarilor desemnaţi după caracteristici sau categorie ori prin alte mijloace, instituţia de credit sau instituţia financiară va solicita obţinerea unor informaţii suficiente privind beneficiarii respectivi, astfel încât să se asigure că, la momentul plăţii, va fi în măsură să stabilească identitatea beneficiarului acestor tipuri de asigurări. 

   (5) Măsurile prevăzute la alin. (4) se adoptă cel mai târziu la momentul plăţii sau la momentul atribuirii, totale sau parţiale, a poliţei. 

   (6) În caz de atribuire, totală sau parţială, a unei asigurări de viaţă sau a unui alt tip de asigurare legată de investiţii către un terţ, instituţiile de credit şi instituţiile financiare care au cunoştinţă de atribuirea respectivă identifică beneficiarul real la momentul atribuirii către persoana fizică sau juridică sau către construcţia juridică care primeşte, pentru beneficiul propriu, valoarea poliţei cedate. 

   (7) În cazul beneficiarilor de fiducii sau de construcţii juridice similare care sunt desemnaţi în funcţie de caracteristici particulare sau de categorie, entităţile raportoare sunt obligate să obţină informaţii suficiente cu privire la beneficiar, astfel încât să se asigure că vor fi în măsură să stabilească identitatea beneficiarului la momentul plăţii sau al exercitării de către beneficiar a drepturilor sale dobândite. 

   (8) Entităţile obligate pot să nu aplice măsuri de cunoaştere a clientelei cu privire la moneda electronică, în cazul în care sunt îndeplinite toate condiţiile următoare de atenuare a riscurilor: 

   a) instrumentul de plată nu este reîncărcabil sau are o limită maximă de 150 euro pentru tranzacţiile de plăţi lunare, care poate fi utilizată numai în statul membru respectiv; 

   b) suma maximă depozitată electronic nu depăşeşte 150 euro; 

   c) instrumentul de plată este utilizat exclusiv pentru a achiziţiona bunuri sau servicii; 

   d) instrumentul de plată nu poate fi finanţat cu monedă electronică anonimă; 

   e) emitentul efectuează o monitorizare suficientă a tranzacţiilor sau a relaţiei de afaceri pentru a permite depistarea tranzacţiilor neobişnuite sau suspecte. 

   (9) Derogarea prevăzută la alin. (8) nu este aplicabilă în cazul răscumpărării în numerar sau al retragerii în numerar a valorii monetare a monedei electronice în cazul în care suma răscumpărată depăşeşte 150 euro. 

   Art. 14. -   Entităţile raportoare aplică măsurile de cunoaştere a clientelei nu numai tuturor clienţilor noi, ci şi clienţilor existenţi, în funcţie de risc, inclusiv atunci când circumstanţele relevante privind clientul se schimbă. 

   Art. 15. -   (1) Identificarea clienţilor şi a beneficiarilor reali cuprinde cel puţin: 

   a) în cazul persoanelor fizice - toate datele de stare civilă prevăzute în documentele de identitate prevăzute de lege; 

   b) în cazul persoanelor juridice - datele cuprinse în actele constitutive sau certificatul de înmatriculare şi datele reprezentantului legal al persoanei juridice care încheie contractul; 

   c) datele şi informaţiile prevăzute în reglementările sectoriale aplicabile. 

   (2) În cazul persoanelor juridice străine va fi solicitată şi o traducere în limba română a documentelor prevăzute la alin. (1) lit. b), legalizată în condiţiile legii. 

 

SECŢIUNEA a 2-a
Măsuri simplificate de cunoaştere a clientelei 

 

   Art. 16. -   (1) Entităţile raportoare pot aplica măsurile simplificate de cunoaştere a clientelei exclusiv pentru clienţii încadraţi la un grad de risc redus. 

   (2) Încadrarea într-un grad de risc redus se realizează prin evaluarea globală a tuturor factorilor de risc identificaţi, potrivit prevederilor art. 11 alin. (6) şi luând în considerare cel puţin următorii factori caracteristici: 

   a) factori de risc privind clienţii: 

   1. societăţi publice cotate la o bursă de valori şi supuse cerinţelor de divulgare a informaţiilor, fie prin norme bursiere, fie prin lege sau prin mijloace executorii, care impun cerinţe pentru a asigura transparenţa adecvată a beneficiarului real; 

   2. administraţii publice sau întreprinderi publice; 

   3. clienţi care îşi au reşedinţa în zone geografice cu risc redus, astfel cum se prevede la lit. c); 

   b) factori de risc privind produsele, serviciile, tranzacţiile sau canalele de distribuţie: 

   1. poliţe de asigurare de viaţă, dacă prima de asigurare sau totalul ratelor de plată anuale sunt mai mici ori egale cu echivalentul în lei al sumei de 1.000 euro ori prima unică de asigurare plătită este în valoare de până la echivalentul în lei a 2.500 euro; 

   2. poliţe de asigurare pentru sistemele de pensii, în cazul în care nu există o clauză de răscumpărare timpurie şi poliţa nu poate fi folosită drept garanţie; 

   3. sisteme de pensii, anuităţi sau sisteme similare care asigură salariaţilor prestaţii de pensie, în cazul cărora contribuţiile sunt reprezentate de sume plătite de participanţi sau angajatori în numele acestora la un fond de pensii private; 

   4. produse sau servicii financiare care furnizează servicii definite şi limitate în mod corespunzător anumitor tipuri de clienţi, astfel încât să sporească accesul în scopul incluziunii financiare; 

   5. produse în cazul cărora riscurile de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului sunt gestionate de alţi factori, cum ar fi limitele financiare sau transparenţa proprietăţii; 

   6. produse care, pri

Informatii utile:

S.C. CARPATCERT S.R.L.

Piata Mihail Kogalniceanu, Nr. 8, Ap. 1, Sector 5, Bucuresti

0756 190 048;

office@carpatcert.ro


Aboneza-te la newsletter:

Vrei sa te anuntam cand poti fii in avantaj? Aboneaza-te!

Aboneaza-ma!